Nos enfants

Extragandu-si seva din cultura si traditia umanista, opera lui Anatole France (1844-1924), pe adevaratul sau nume Anatole Francois Thibault, reflecta atitudinea ganditorului erudit, adept al frumusetii antice, asupra caruia apasa povara scepticismului, dar debordand de subtilitate, infierand in literatura si istoria produse moravurile societatii, chiar erijandu-se in justitiar si sustinator al progresului (vezi angajamentul depus in perioada marcata de afacerea Dreyfus). Cu trimiteri sporadice catre spiritul secolului XVIII, proza lui Anatole France capata deseori accente filosofice: Crima lui Sylvestre Bonnard (1881), Thais (1890), Ospataria „La regina Pedauque” (1893), ciclul Istoria contemporana (1897-1901 – La umbra ulmului, Manechinul de nuiele, Inelul de ametist, Domnul Bergeret la Paris), Afacerea Crainquebille (1902), Insula pinguinilor (1908), Zeilor le este sete (1912). In anul 1921, academicianului francez avea sa-i fie decernat Premiul Nobel pentru literatura.