Elefantul si Puricele

Povestea începe în 1981, când Handy s-a hotărât să renunţe la cariera sigură, dar nemulţumitoare dintr-o mare corporaţie – elefantul – şi să înceapă o existenţă mai riscantă, dar poate mai bogată, ca independent – devenind un purice. "M-am gândit că profeţiile nu mai erau de-ajuns. Trebuia să pun în practică ceea ce predicam, să aflu pe pielea mea cum ar fi să părăsesc adăpostul organizaţiei şi mă descurc pe cont propriu. Să devin adică ceea ce numeam eu însumi un purice, să ies din lumea elefanţilor, adică a marilor organizaţii care au fost stâlpii societăţii secolului XX. Puricii sunt independenţii, muncind pe cont propriu sau în mici parteneriate. Elefanţi şi purici – metafore ciudate şi la fel de puţin măgulitoare pentru ambele categorii. Mi-au venit în minte ...pe când încercam să explic de ce o organizaţie-mamut are nevoie de oameni iritanţi, care s-o forţeze să accepte inovaţii şi idei esenţiale pentru supravieţuirea ei." Charles Handy îşi oferă ca exemplu propria experienţă şi analizează domeniile educaţiei, familiei, religiei şi societăţii, încercând să înţeleagă mai bine schimbările prin care trec viaţa şi munca oamenilor. Observaţiile sale zugrăvesc o imagine plauzibilă a viitorului muncii – una spre care s-ar putea să ne îndreptăm chiar acum. "...semnele au apărut încă de acum 20 de ani, pentru cine avea ochi să le vadă; sunt convins că putem deja întrezări forma noii lumi capitaliste chiar dacă vor mai trece încă 20 de ani până când se va dezvolta. Poate că n-o să ne placă ce ne aşteaptă, dar ar fi o prostie să credem că ne putem planifica vieţile – sau pe ale copiilor noştri – fără să cugetăm puţin la aspectul pe care îl va avea arena pe care şi noi, şi ei, ne vom juca rolul."