Epoca Iratiunii

Dacă punem o broască într-o oală cu apă care se încălzeşte încet pe foc, aceasta e în stare să se lase fiartă de vie. Dacă nu vom învăţa să reacţionăm activ în faţa modului radical în care ni se schimbă lumea, s-ar putea s-o păţim şi noi la fel... Nu suntem obligaţi să mergem cu spatele spre viitor, împleticindu-ne şi aruncând priviri pline de regrete către felul în care erau odată lucrurile – acum ne putem întoarce şi înfrunta direct realitatea schimbată. În fond, este o postură mult mai sigură pentru cel ce vrea să meargă înainte. Schimbarea discontinuă necesită o gândire discontinuă. Dacă noua ordine a lucrurilor este diferită de cea veche, şi nu doar o îmbunătăţire a ei, atunci este necesar să reconsiderăm totul într-o manieră nouă... Gândirea cu susul în jos nu schimbă nimic altceva decât modul nostru de a gândi, dar acest lucru poate însemna totul, fiindcă ne ajută să descoperim noi energii. Gândirea cu susul în jos ne provoacă... • să luăm în seamă improbabilul; • să-i privim cu alţi ochi pe angajaţii organizaţiilor noastre; • să ne socotim altfel programul "normal" de muncă; • să gândim altfel despre căsnicii sau despre contractele noastre de muncă; • să alegem să recompensăm unii experţi, cum ar fi dentiştii, pentru că nu-şi exercită talentele; • să ne închipuim, în locul programei naţionale de învăţământ, o programă individuală pentru fiecare elev în parte; • să ne mirăm de ce-ar trebui ca fiecare să aibă numai o singură carieră în viaţă; • să ne întrebăm de ce asistenţii trebuie să fie întotdeauna mai tineri decât coordonatorii sau superiorii lor; • să observăm că nu peste mult timp vom avea mai mulţi oameni care lucrează în afara organizaţiilor decât în ele. Cartea ia în discuţie câteva dintre aceste idei, aşa cum apar ele în siajul schimbărilor stârnite de noile discontinuităţi din domeniul muncii. A venit vremea pentru o imaginaţie nouă, pentru ferestre care se deschid chiar atunci când unele uşi ni se închid în faţă.